randuri pentru maria

dialoguri

2011-10-28T21:33:00.004+03:00

- tusi, daca sunt cuminte azi la gradi imi iei revista aia barbie cu stampile?
- da.
- dar tu mai treci pe-aici diseara? eu nu o sa mai vin pe aici. ca ma ia tati de la gradi si venim pe alt drum. cum o sa mai luam revista? nu mi-o iei mai bine acum? si promit ca o sa fiu cuminte la gradi!
***
- mami, ma ajuti sa desfac asta?
- nu pot maia, te rog sa vorbesti cu tati sa te ajute el.
- of, nu vreau sa il rog pe el. iar o sa imi zica "nu pot, iubita, imi pare rau"! mereu imi zice asa cand sta la calculator.
***
- mami, doamna (n.a.: recenzorita) a zis ca si eu am o fisa de-aia roz. a zis ca e a mea. de ce nu mi-a dat-o, ca sunt mica? sa mi-o aduca atunci cand ma fac mare. e fisa mea, o vreau!
***
- mami, stii ce inseamna aia gratis?
- ce, maia?
- adica asa, cand cineva iti da ceva si nu iti cere bani. sa tii minte si cand uit eu sa ma inveti, ca asa isi invata parintii copiii.
***
- maia, de ce ai bulina aia neagra pe geaca?
- mi-a dat-o miss pentru ca am muscat-o pe laura. m-a suparat ca nu mi-a dat o jucarie si am muscat-o.
- pai e frumos asa, mami?
- nu e frumos, stiu si eu, dar am uitat regula. ce sa fac daca am uitat regula asta, sunt si eu mica...

Responsability chart si discutii diverse

2011-10-05T19:35:00.004+03:00

Stiu ca teoria attachement parenting spune ca sistemul de recompense cu bulinute inseamna dresaj. Stiu ca trebuie sa inveti sa te comporti frumos si sa faci/ nu faci lucruri pentru ca le intelegi sensul si utilitatea, nu pentru a primi o bulinuta frumos colorata. Stiu in principiu cam toate teoriile moderne de parenting si totusi azi ti-am cumparat un "Responsability chart": pentru ca e frumos colorat; pentru ca "sarcinile" sunt de un foarte mare bun simt; pentru ca exceptand un singur "don't" merge pe ideea de pozitiv; pentru ca nu are fete triste ci doar vesele; pentru ca nu te voi pedepsi daca gresesti sau nu respecti o regula si nu am sa te constrang in nici un fel; pentru ca daca nu o sa mai vrei sa tinem graficul o sa renunt la el; pentru ca vreau sa ii demonstrez lui tati ca esti foarte cuminte; pentru ca imi ofera ocazia de a discuta despre reguli, sarcini, ce e bine sau mai putin bine intr-un mod placut si relaxant.

Se pare ca alegerea a fost inspirata pentru ca tu te-ai aratat foarte incantata de idee, ai inteles foarte repede cum e cu sarcinile si regulile (chiar ti-ai ales doua singura- "sa merg frumos prin casa, mami, adica sa nu mai tropai tot timpul" si "sa nu mai bag toata ziua mana in nas" :)) si ai si invatat cateva cuvinte si expresii in engleza. Si, ultimul dar nu in cele din urma, jocul a generat niste discutii savuroase in jurul temei...

Pana sa vezi ce si cum cu jocul....

- mami, de la ce magazin mi-ai cumparat jocul?

- nu l-am luat de la magazin, mami, l-am comandat pe Internet.

- si de unde te-ai dus sa il iei dup-aia?

- de nicaieri mami, a venit si mi l-a aduc cineva la mine la birou.

... dupa cateva secunde de pauza...

- aaaa, stiu! e ca atunci cand comandam noi pizzele si vine cineva cu ele la usa. asa e cand comanzi pe Internet. mami, de pe Internet poti sa cumperi chiar orice, nu-i asa?

Despre una dintre reguli "don't use bad language" pe care eu ti-am tradus-o ca " sa vorbesti frumos cu toata lumea"...

- mami, cum adica sa vorbesti frumos?

- adica sa nu jignesti pe nimeni, sa nu spui cuvinte urate, sa ai un ton calm si linistit.

- eu vorbesc mereu frumos, mami.

- asa este, dar totusi azi ai facut-o pe miss urata si ai ridicat tonul, ia gandeste-te, a fost frumos?

- nu, ai dreptate, nu o sa mai spun asa. dar miss s-a suparat si m-a certat.

- pai te-a certat pentru ca ai mancat mina de la creion si ea te-a invatat ca nu e bine. miss stie ce e bine pentru tine.

- da mami, miss stie mai bine, dar mai bine decat ea stie Dumnezeu! el stie mai bine decat toata lumea ce e bine. pentru ca el e mai mare decat toti, e cel mai inalt.

... si a urmat o discutie despre Dumnezeu si alta despre cum nu intotdeauna cine e mai mare (la stat si la sfat) are dreptate si inca una despre cum parintii si tusi si miss-ele de la gradi si mai tarziu invatatoarea si profesorii ii indruma pe copii si ii invata cum sa se comporte in viata (uf, mi-e teama uneori ca nu o sa apucam sa avem toate discutiile necesare in viata asta).

O alta discutie despre respectatul regulilor, putin mai tarziu, in timpul mesei. Tati are un fix: sa scrii/ mananci cu dreapta (desi ne e deja clar ca esti stangace si eu nu sunt deloc de acord sa te fortam sa te schimbi), asa ca ti-a facut observatie sa mananci cu dreapta, Cand a plecat el de la masa ai exclamat fericita:

- ce bine, acum pot sa mananc cu ce mana vreau!

- cum asa, maia?

- pai tati a plecat, nu mai e aici sa ma vada!

... pam- pam! Discutia despre respectatul regulilor pentru ce inseamna ele, indiferent cine ne vede sau nu ne vede a durat cam 10 minute si a parut ca ai inteles. Sa vedem ce urmeaza....

Pe seara...

- mami, nu pot sa desfac felia de lapte?

- si?

- te rog frumos, ma ajuti?

... dupa cateva secunde:

- mamaaaaaa, ce de reguli am respectat azi! (pentru ca una dintre reguli este "say please and thank you")

4 ani si 3 luni. discutia despre sex

2011-09-14T20:45:00.002+03:00

- Lucaaaaas, hai sa facem sex!

Intrebarea ne-a lovit in moalele capului. Stateam amandoi linistiti in curtea unei pensiuni de pe langa Sibiu, bucurandu-ne de liniste, aer curat si ultima zi de concediu, tu te jucai frumos (ziceam noi) cu Lucas, baietelul de 5 ani al gazdelor. Dupa ce mi-am revenit m-am uitat la tati, culoarea din obraji capatata in cele 8 zile disparuse brusc.

- Maia, de ce il strigi pe Lucas?
- Ca sa facem sex, mami.
- Ce inseamna sa faci sex?
- Eeeeee, nu pot sa iti spun.... e o prostie!

Si pentru ca Lucas, Slava Domnului, intarzia sa apara, te-am luat deoparte si pe un ton confident, te-am rugat sa imi spui si mie ce e aia sex, ca eu nu stiu si vreau sa fie secretul nostru (trucul asta merge mereu-mereu :)) Si atunci mi-ai povestit peltic, cu cuvintele tale, ca sa faci sex inseamna sa faci o prostie, ca tu cu Lucas ati facut mai devreme sex, adica v-ati ascuns dupa fotoliu si v-ati scos mucisorii din nas cu degetul. De unde ai aflat tu de sex si cine ti-a zis ca e o prostie nu am reusit sa aflu pentru ca ai fugit la joaca si discutia a ramas in aer. Si am fost fericita ca a fost asa, pentru ca sincer nu sunt pregatita sa vorbesc cu fetita mea de 4 ani si 3 luni despre asa subiecte. Nu sunt nici pe departe vreo pudibunda sau inhibata, sunt adepta adevarului si nu a povestilor stupide spuse copiilor, dar totusi... e prea mult pentru mine, mai ales asa, pe nepregatite. Am cautat si pe Internet sfaturi despre cum sa abordam subiectul la o varsta asa mica, dar nu am gasit nimic, toate sfaturile sunt pentru discutii cu copii mai mari carora li se poate explica. Si atunci m-am rugat sa uiti, sa nu mai deschizi curand subiectul... Si ai tacut, pana acum doua zile, cand ai tinut un scurt monolog in masina : "mami, eu cateodata mai fac sex. sa nu te superi, mami, asa sunt copiii, nazdravani, mai fac si ei prostii din cand in cand. de-aia mai fac si eu sex, ca nu pot sa nu fac niciodata prostioare. si... mie imi place sa fac sex." Te-am rugat calm, pe un ton neutru, sa nu mai spui cuvantul sex. Ti-am spus ca nu e o prostie, dar ca nu pot sa iti explic acum din cauza ca esti foarte micuta si cand o sa mai cresti o sa vorbim despre asta. Nu ai comentat, nu ai pus alte intrebari. Dar parca tot mi-e teama, nu vreau ca ziua in care ma vei intreba direct "ce inseamna sa faci sex?" sa vina prea curand, adica mai devreme de vreo minim... 6-8 ani?

conferinta printeselor

2011-06-03T23:01:00.002+03:00

pentru ca sambata viitoare e ziua ta... pentru ca iti doresti foarte-foarte tare ca printesa aurora- adica frumoasa adormita- sa vina la ziua ta, asa cum anul trecut a venit alba-ca-zapada... pentru ca aurora e o printesa tare nepopulara, marginalizata si discriminata de catre organizatorii de petreceri pentru copii si nimeni nu are costum de aurora... pentru ca ne-ai luat pe nepregatite cu intrebarea "da' de ce nu poate sa vina aurora?"... si in ultimul rand, dar nu in cele din urma, pentru ca tusi a ta este o fire tare glumeata... am hotarat: in weekend-ul 11 - 12 iunie 2011, se desfasoara conferinta printeselor, unde sunt convocate aurora, alba ca zapada, cenusareasa si toate printesele care exista prin povesti. au fost toate invitate pentru a invata cum sa sa se comporte cu copiii la petreceri, ce jocuri sa se joace cu ei, cum sa ii picteze pe fata, etc. si pentru ca totusi unii copii isi serbeaza ziua, belle si tinkerbel, cele mai iscusite printese, raman in bucuresti si vin la petrecerile copiilor cuminti. pentru ca ele sunt cele mai bune si stiu deja tot. asa ca tu, maia, vei avea parte de una dintre cele mai experimentate printese, de ziua ta :).

povestea a tinut, chiar ai fost incantata ca printesele au o conferinta a lor unde sa invete lucruri interesante. cat despre noi... Doamne iarta-ne ca nu stim ce facem.

noi si 2011

2011-01-04T22:45:00.003+02:00

a mai trecut un an... si a venit 2011 pe care ni-l doresc luminos si calduros. in primul si in primul rand as vrea sa fim toti sanatosi. si impreuna. sa ne giugiulim dimineata in week-enduri si sa ne pupacim in fiecare seara, la culcare. sa ne declaram iubirea zilnic si sa ne simtim aproape. imi doresc un an in care casa sa rasune de hihotelile tale. si sa te vad zambind in fiecare clipa. vreau sa ne bucuram de zapada, apoi sa umplem casa cu ghiocei si zambile si narcise si frezii, sa ne minunam de marea cea mare si albastra si sa alergam prin parc prin frunzele aramii. sa mergem la teatru, sa ne plimbam cu bicicleta, sa cantam (chiar daca la fel de fals amandoua), sa pictam si sa dansam. si as mai vrea sa incepem sa calatorim impreuna. sa te duc la paris si la venetia, sa vedem impreuna barcelona, sa mergem la munte in elvetia.

doamne, cate imi mai doresc pentru noi. dar inainte de orice as vrea sa fim senini, sa traim frumos, sa ne inveti sa fim iar copii. sa nu ne facem griji pentru nimic si sa renuntam la planuri. sa simtim fiecare clipa si sa ne bucuram de tot ceea ce te bucuri tu. asa sa ne ajute Dumnezeu!

sah mat la tati

2010-12-23T23:36:00.002+02:00

sunt absolut sigura ca nimeni nu ar reusi sa ghiceasca noua ta pasiune :). "nu te supara frate"? "comoara piticilor"? papusile care au impanzit casa? bucataria primita de la mos nicolae, acuarelele cele noi sau cursurile de dans? nu, nu, nu! cea mai noua si totodata cea mai mare preocupare a ta de cateva saptamani incoace este... sahul! totul a pornit cand tati a primit cadou, de ziua lui, un sah. ai insistat mult prea tare sa te joci si tu cu "statuetele alea dragute", asa ca ai inceput sa fii initiata in tainele respectivului sport. spre surprinderea tuturor ai priceput destul de repede miscarile de baza. clar, nu putem vorbi de vreo strategie de joc sau de vreo victorie obtinuta impotriva cuiva. dar totusi stii sa aranjezi piesele corect pe tabla. si mai stii ca nebunul se misca "pe colt", calul- "asa si-asa, 1-2-3", tura- "pe drept", pionul- "merge in fata si ia pe colt". te sesizezi imediat cand poti lua o piesa a adversarului si politicoasa ceri voie inainte "aaa, pot sa iau regina? pot, pot?", dupa care atentionezi pe toata lumea sa te aplaude. in schimb daca trebuie sa ti se ia o piesa tipi in gura mare "nuuuu, nu mi-o lua, ti-o dau eu!" deh, ai si tu mandria ta :). cand te plictisesti insfaci rapid toate "statuetele" si te declari castigatoare. tati se ambitioneaza sa iti explice reguli peste reguli. intr-una din seri iti povestea cum ca pionul, atunci cand ajunge la capat, se transforma in altceva. "in ce, tati?" "in ce vrei tu, maia"... ai stat, ai meditat cateva secunde si ai dat lovitura de gratie: sah mat la tati- "bineeeeeee, vreau sa se transforme in... mica sirena!".

iubire la 3 ani si 5 luni

2010-11-01T21:54:00.003+02:00

- mami, ti-am zis sau nu ti-am zis?
- ce sa-mi spui, maia?
- ca il iubesc pe bomboe...
- ce faci?
- il iubesc pe bomboias!
- si cum il iubesti, mami?
- ma duc la el si il iau de gat si ii zic ca il iubesc.
- si el ce spune?
- lasa-ma-n pace, nu ma mai strange asa de gat!
- maia, dar ce inseamna sa iubesti?
- pai... adica asaaaa... sa fii fericit ca ai mancat ceva bun!

pam pam!

declaratii de dragoste

2010-09-21T23:27:00.002+03:00

"mami, frumoasa mea, te ubec mult de tot. esti cea mai frumoasa, draguta mea."

"te ubec pana la cer si pana la soare si pana la luna si pana la stele. mult de tot te ubec."

"mami, sunt fericita ca esti mamica mea!"

lucruri marunte

2010-01-21T21:38:00.004+02:00

inainte sa te am pe tine mi se parea ciudata tendinta mamelor de a vorbi mereu-mereu numai de copiii lor: ieri a zis nu-stiu-ce, alalteieri a zambit nu-stiu-cum, dimineata m-a pupat asa.... multe maruntisuri, de parca altceva nu ar mai exista pe lume. acum inteleg ca pentru orice mama, inainte de orice altceva pe lume, exista copilul. care da, are cel mai frumos zambet si cei mai dulci ochi din lume, da cele mai inteligente replici si chiar cand doarme o face intr-un fel mai nu-stiu-cum, extrem de interesant. de-abia acum imi dau seama cat de importante sunt si cata bucurie iti pot aduce toate lucrurile marunte. si recunosc, as vorbi despre tine cu toata lumea si as povesti de-a-fir-a-par tot ce faci tu, zi de zi, clipa de clipa. pentru ca totul imi pare magic. imi vine sa-mi strig fericirea in gura mare, pe strazi, sa stie toata lumea ce copil minunat esti si cum ne umpli vietile si ne dai un sens.

din capitolul "lucruri marunte":

dimineata, la ora 5, te trezesti si ceri apa. bei apa, apoi pui capul pe perna. te iau in brate si te pup pe obraz. "mamiiii, de ce ma pupi? ca sunt frumoasa si cuminte? ca sunt minunea ta?"

te uiti la mine cu ochii mari, zambet larg... "mami, stii ce am facut eu?" "ce, mami?" ... intreb, gandindu-ma evident, la ceva maret, pe masura bucuriei tale. "caca!"

"ce faci iubirea mea?" "nuuuuu, nu sunt iubirea ta. eu sunt printesa lu' mami si ursuletul lui tati."

"mamiiiii, azi a venit teatrul de papusi la gradi. si era o vrajitoare care avea parul asa si-asa si asa!" nu ati inteles cum arata vrajitoarea? asa si-asa si asa!!!

in parc, jucandu-ne cu zapada. la un moment dat vad ca esti uda intr-un fel ciudat, clar nu de la zapada e. "maia, ai facut pipi pe tine?" "da!" "pai de ce nu mi-ai zis, mami?" "pentru ca vreau sa mai stam in parc, sa nu ma duc acasa sa fac pipi la olita."

de cate ori spui/ faci ceva: "va rog, uitati-va la mine. toti. si tu, si tu si tu. tatiiiii si tu tlebuie!" si ca sa fii mai convingatoare, ne iei capul in manutele tale si ni-l intorci spre tine.

ori de cate ori vorbesc ceva cu tati: "ce, mami? ceeeeee? euuuuu? de ceeee?"

"maria, spune cizme" "cimne" "maria, spune asa: ci- zzzzzz-me" si tu repeti ascultatoare: "ci-zzzzz-me" "deci cizme" "cimne" "bine, maia, cimne" "tatiiiiiii, nuuuuuuuu. nu cimne. cim-ne!!!"

"mi-e sila"

2010-01-09T00:28:00.003+02:00

aseara. tu, eu si tati in masina... vorbeam diverse... eu te mai intrebam de gradi, tu povesteai ce vroiai tu. si deodata... : "mami, mi-e sila sa mai vorbesc cu tine". "poftiiiiiiiiiiiimmmmm?" in urmatoarele secunde mi-au trecut prin cap 1001 chestii: "oare ce-am zis? cu ce-am gresit? cum s-a ajuns pana aici? de unde stie fetita mea delicata astfel de expresii? asta nu e replica de adolescent rebel si nervos? si tu ai doar doi anisori si jumatate..." si brusc m-am luminat: habar nu ai ce spui, cu siguranta. e doar o vorba auzita pe cine-stie-unde.

"si ce-o sa faci mami daca ti-e sila sa vorbesti cu mine?"
"mamiiiiii, masina car. autobuz bas. zi i a car."

nu am mai intrebat nimic iar tu ai continuat sa vorbesti vesela cu mine. ce fraiera si eu sa iau in tragic cateva vorbe fara sens. insa dincolo de expresia in sine, incep sa ma intreb serios ce o sa ma fac cand o sa incepi sa vii acasa cu tot felul de cuvinte si expresii de-astea urate. nu pot decat sa sper ca, neauzindu-le in casa, or sa ramana doar vorbe goale. pe care o sa le spui o data, de doua ori si ai sa le uiti. si cand ai sa mai cresti o sa intelegi cand o sa iti explic ce este bine- rau si frumos-urat. si cand ai sa fii si mai mare o sa stii sa faci singura selectia.

ganduri pentru anii ce vin

2010-01-05T14:01:00.004+02:00

de cand am aflat ca sunt insarcinata am inceput sa astept cate ceva de la tine. cat inca erai in burtica vroiam sa te nasti, sa te vad, sa te tin in brate, sa te mangai, sa te miros, sa te pup, sa te privesc dormind, sa iti fac baita. si intr-o zi insorita de vara ai venit: micuta, sanatoasa, frumoasa, cuminte. asa cum te-am dorit. si te-am tinut zile intregi pe burtica mea, te-am alaptat, m-am minunat de fiecare zambet sau grimasa, ti-am admirat fiecare bucatica de piele, ti-am cantat si ti-am vegheat somnul. cand m-am dezmeticit din vraja ce ma cuprinsese am inceput sa imi doresc sa te aud gangurind, sa te vad jucandu-te; apoi sa stai in fundulet, sa te aud spunandu-mi mama, sa mergi, sa vorbesti, sa imi spui ce te doare sau daca ti-e frig sau foame, sa mergi la gradinita si sa spui peltic poezii, sa mananci singura... si ai ajuns sa faci tot ce mi-am dorit iar mie a inceput sa mi se faca teama, pentru ca iti simt aripile crescand si te vad invatand sa zbori.

acum, la doi ani si jumatate, imi doresc sa spun "stop joc!". ai crescut destul, vreau sa imi ramai asa. sa fie totul ca acum. sa ma trezesti dimineata la sapte strigand "hai mamiiiiii, deschide ochiiii, trezeste-teee!" pentru ca stiu ca vor veni dimineti cand ma voi ruga de tine sa te trezesti sa pleci la liceu. sa ma mangai pe obraz si sa-mi spui "te ubec", sa mergem tinandu-ne de mana pe strada, sa ne pupam de 100 de ori pe zi si cele mai urate cuvinte pe care le stii sa fie tot "'asa-ma-n pace!" sau "nu vreau". sa imi spui ca esti minunea mea, sa zambesti, sa plangi la fel de rar ca acum.

imi doresc ca in 2010 si in toti anii ce vor veni sa fim mereu impreuna, sa fii sanatoasa, senina si zambitoare, sa nu te apese nici o grija, sa nu uiti sa te joci, sa fii optimista si pozitiva, indrazneata si sociabila. iar mie imi doresc sa am intelepciunea de a te creste frumos, rabdarea de a te intelege mereu, puterea de a-ti implini visele.

rares

2009-12-16T23:05:00.003+02:00

discutie din aceasta seara, in timpul baitei...

"mami, mie imi plac baietii."
"poftim?!"
"mie imi plac baietii... "
"cum adica iti plac baietii, mami?"
"imi place de rares. e prietenul meu. si de antonio imi place, doarme langa mine."
"aha. si de cine iti mai place?"
"atata, de rares si de antonio."
"de stefano nu iti place, mami?
"nu, ca e urat. si tudor e urat."
"rares e cu tine in grupa?"
"nu, el doalme la sala lui."
"si unde te intalnesti tu cu rares?"
"la activitati si la masa"
"si ce vorbesti tu cu el cand te intalnesti?"
"pai... pai... ii spun ca dupa ce dorm vine mama mea sa ma ia."

pe rares l-am vazut prima data intr-o dupa-amiaza cand am venit sa te iau de la gradinita. erati in curte, la joaca. va tineati de mana. cand m-a vazut a venit repede la mine sa imi spuna ca el e prietenul tau si ca are grija de tine. peste cateva zile mi-ai povestit ca tu mananci cu rares la masa, ca iti da el cu lingurita sa papi. apoi mi-au zis educatoarele ca sunteti aproape nedespartiti, ori de cate ori grupele au activitati comune. astazi a venit tusi sa te ia... erai cu rares de mana. care, evident, a inceput sa ii povesteasca cum ca el e prietenul tau. te-ai uitat urat al el si i-ai zis binecunoscutul "lasa-ma!". dar tot il tineai de mana :).

nu pot sa nu ma gandesc cum va fi peste... 13 ani, sa zic. atunci cand tu vei fi adolescenta. oare ai sa imi mai poevstesti asa frumos de cine iti place?

povestea celor trei termometre

2009-11-21T00:38:00.002+02:00

dupa primele doua saptamani de gradi ai facut amigdalita. recunosc ca nu aveam idee cum e. m-a speriat teribil temperatura extrem de ridicata. a fost prima oara, in cei 2 ani si 5 luni cand ai facut febra peste 39. cand am citit pe ecranul termometrului 39.4 am zis ca s-a stricat. am fugit repede si am mai cautat un termometru. care ne-a aratat 38.8. mrrrrrrrr! cum se poate asa ceva? repede in sufragerie, tineam minte ca am mai cumparat candva unul- albastru. in 5 minute l-am gasit. cu toate protestele tale am reusit sa il folosim si pe el. 39. in cap. evident ca am bombanit toti producatorii de termometre, mi-am amintit ca pe lumea asta totul e relativ si am plans putin. cand mi-am revenit am convocat repede o sedinta de familie! tati a zis ca sunt nebuna, trebuie sa facem o medie. tusi a propus sa ne calmam, sa consideram ca termometrul cel bun este cel care indica cel mai putin (deh, 20 de ani!). nu mi-a convenit nici una dintre variante, am anulat sedinta si am hotarat ca te tratez ca pentru cea mai mare temperatura. sa fiu sigura ca nu apar complicatii. si pentru ca nu m-am putut decide care e termometrul bun, in zilele urmatoare le-am folosit pe toate 3. ca sa nu protestezi, am incropit repede un joc: 3 termometre, 3 persoane- eu, tu si tati. fiecare pune cate un termometru. cand fac bip le schimbam intre noi. daca nu era tati acasa, a treia persoana era tusi. daca nu era nici tusi, o papusa. asa ca timp de 2 zile ti-am luat temperatura de cate 3 ori pe zi, 3 termometre- in total de 9 ori! si mi-am luat-o si mie de tot atatea dati. evident ca fiecare din cele 3 a avut personalitatea proprie si s-au incapatanat sa indice valori diferite. m-am linistit numai atunci cand toate 3 termometrele au indicat o temperatura sub 37. si mi-e clar ca trebuie sa fac un studiu de piata, sa caut ceva mai performant. si pe celelalte le arunc. poate mai pastrez doar unul, de control. nu stiu inca pe care.

si ca sa vezi ca totusi nu sunt chiar paranoica, sa stii ca se putea si mai rau. in casa mai exista 2 termometre, unul clasic cu mercur si unul tip suzeta. cel cu mercur am decis ca e prea lent si nu ai rabdare pana masoara el si in plus nici nu stii exact cand sa il scoti. in cel suzeta nu am avut niciodata incredere, mi se pare mai mult o jucarie.

un inceput de drum

2009-11-20T23:05:00.004+02:00

luni, 2 noiembrie 2009, la 2 ani 4 luni si 9 zile ai inceput gradinita. eram sigura ca va fi bine, ca o sa fii incantata de copii si de jucarii, ca o sa fie un inceput lin si frumos. mi-am spus de 1001 ori ca esti prea independenta sa plangi dupa mine, prea sociabila sa nu te indragostesti pe loc de atmosfera de la gradi. ce daca toti copiii plang in primele zile, ce daca ai doar doi anisori si putin, ce daca ai sa stai acolo 8 ore/ zi? de cand am luat decizia de a te duce la gradinita si pana in marea zi mi-am repetat de 1000 de ori toate astea. pentru ca altfel nu as fi avut niciodata curaj...

pe tine te-am pregatit din timp pentru marele moment, ti-am povestit cat de frumos e acolo, copii- jucarii- cantecele si poezii- patuturi mici- wc-uri mici- acvariu cu pestisori. ti-am povestit despre program: ajungem, te joci, dansezi, desenezi, mananci, dormi... si la scurt timp mami vine sa te ia. mami vine sa te ia!!! ti-am repetat asta iar si iar si iar si iar. parea totul clar pentru tine, povesteai tuturor incantata ca ai sa mergi la gradi, ca e serviciul tau. lectia parea invatata, zambetul era pe chipul tau.

... si a venit si prima zi de gradi. dimineata incantare mare! tu mai aveai putin si cantai de fericire. eu, cu inima cat un purice, cu sufletul ferfenita, cu lacrimi in ochi si cu tensiunea ridicata. am ajuns acolo, te-am schimbat, te-am pupat de 1-2-5 ori si ti-am soptit incet ca vin repede sa te iau. mi-ai spus frumos "la revedere" si ai plecat grabita sa vezi pestisorii. am fugit acasa si m-am napustit asupra calculatorului, sa te vad (sanatate multa cui a inventat sistemul de supraveghere video!) si nu m-am deslipit de "film" aproape toata ziua. te-am urmarit cand vesela, cand trista, ai plans putin, ai dormit bine, nu ai mancat absolut NIMIC. ai dansat cu dezinvoltura dar ai si stat stinghera intr-un colt o vreme. cand m-ai vazut dupa-amiaza m-ai luat in brate si m-ai pupacit, aveai fata luminoasa si senina. toata seara nu te-ai despartit de mine nici o secunda. mi-ai povestit incantata de gradi si doar mai pe seara, cand ne alintam amandoua, mi-ai dat lovitura de gratie- "mami, am plans la gladi ca am clezut ca nu vii sa ma iei!"... si doar iti repetasem de atatea ori ca mami vine sa te ia...

zilele urmatoare au fost dintre cele mai grele din viata mea. diminetile au evoluat de la plans 5 minute marti dimineata cand te-am lasat la gradi, la "nu vleau la gradiiiiiiii!" miercuri cand te imbracam sa plecam, la plans si tipat tot drumul de-acasa la gradi, joi, iar vineri- punctul culminant, a fost nevoie de un sfert de ora- da, 15 minute!, sa iti punem, eu si tusi, cizmulitele in picioare. totusi in cursul zilei ai fost vesela si din ce in ce mai dezinvolta. seara imi povesteai incantata cat de frumos e la gradi si ce cantecel ai invatat si ce ai desenat si ce frunze ai lipit pe foaie. si eu speram ca a doua zi va fi altfel....

a doua saptamana de gradi a venit cu o revelatie: nu ai mai plans deloc-deloc dimineata. doar cateva scancete in timpul zilei, mai degraba miorlaieli. inainte si dupa somnul de pranz. ai inceput sa participi total la activitati, sa te joci cu copiii, sa te bati pe jucarii si sa mananci toate mesele, toate felurile. dupa-amiaza exclamai fericita "mami, ai venit sa ma iei!" iar diminetile imi repetai obsesiv "mami, sa ma iei dupa ce ma tlezesc". "da puiule, mami vine mereu sa te ia." si am repetat iar si iar si iar ca mami vine sa te ia, ca nu te lasa acolo, ca nu te va lasa niciodata niciunde. vineri cand am venit sa te iau ai schimbat replica "stiam ca vii sa ma iei, cum sa nu ma iei!"

a treia saptamana ai stat acasa. amigdalita. insa in tot ce ai facut ai amintit de gradi- ai luat siropele sa te faci bine sa mergi la gradi, ai facut animalute din plastilina sa ii duci chitinei si lu' lamona, ai mancat ca la gradi, ai cerut pijamaluta cu care dormi la gradi. iar ieri ai plans ca tu vrei sa mergi la gradi. "acum vleau!!!" te-am convins cu greu sa o lasam pe luni. dar luni... oare ce surpriza ne mai rezerva?

atunci cand ai sa citesti aceste randuri sper ca vei fi deja convinsa ca mami nu are sa te lase niciodata nicaieri, ca va fi mereu langa tine. si sper sa ne fi iertat deja pentru ca te-am dus la gradi...

despre cum am picat eu in dizgratie si tati a devenit print

2009-10-19T23:00:00.003+03:00

context: octombrie, frig, ploaie. tati pleaca in delegatie, departe de tara.

asa a inceput totul. erau 28 de grade si brusc s-au topit pana la 15, 10, 5. tati ne-a anuntat ca pleaca in suedia, doar cateva zile. asa se intampla mereu, cand mami are mai mult de lucru, mereu in aceeasi perioada a lunii dealtfel, hop si proiectele lui tati se urgenteaza. asta este, sanatosi sa fim! dar n-am fost. pentru ca tu ai inceput sa stranuti. apoi sa iti curga nasul. si mai apoi sa tusesti. din ce in ce mai des. foarte des. de mult prea multe ori pe ora. asa ca mami, un pic speriata (da, a fost prima tuse in cei 2 ani si 4 luni), se hotaraste sa mergem la "doana dotor". o intreaga aventura: un rucsac plin cu haine de schimb, apa, ceva de mancare, servetele umede, prosop, etc. ; sbrodolina intr-o mana (pentru cine nu cunoaste- papusa preferata), ca fara ea nu prea plecam din casa; tu inhaimurata ca deh, gradele-s putine. in fine, vine taxi-ul si gata, ajungem la medic. verdictul suna bine: plamanii sunt perfecti, nu e nici bronsiolita... doar un banal guturai. care trebuie tratat cu Eurespal, 5 ml de 3 ori/ zi, pivalone la nasuc, cate un fas in fiecare nara de 2 ori pe zi dupa ce se curata nasucul in prealabil. toate astea 3 zile la rand.

prima zi de tratament a fost un chin. siropul l-ai scuipat, la picaturile de nas ai urlat asa de tare ca ai varsat, de aspirat nasucul nici vorba. lasa, ca maine vine tati, cu el totul pare mai usor. dar maine... ta-na-naaaaam, tati ne anunta ca mai intarzie. nu mult, 2 zile. asa ca siropurile si aspirarile si puf-urile au cazut in sarcina mea si a lui tusi. ca sa evitam "conflictele" am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa te imobilizam rapid si sa actionam. altfel... nici o sansa. zis si facut!

dupa exact ultima runda de sirop a sosit tati. relaxat, senin, cu o maimutica superba de plus la subrat, cu un set de jucarele de la playmobil si cu M&M. verdictul tau- "mamiiii, peacaaaaaaaa, nu te mai iubec. ush- ush, peaca". pe tati l-ai impodobit cu bentita cu fluturasi si mangaindu-l tandru pe obraji ai declarat mandra "tati, tu esti un plintz".

scurta dizertatie

2009-09-30T15:48:00.002+03:00

... seara tarziu, cand noi incercam sa te adormim:

jesseee... se linge, nu e cuminte, nu primeste premiu... ea nu are picioare si maini, are labute... si in fata, si in spate... baga labutele in gura... nu e cuminte... nu primeste premiu... maia e cuminte, primeste premiu... imi dai un premiu?

tani suni

2009-09-30T10:03:00.003+03:00

"mami, vlei sa-ti zic un sechiet?"
"spune, mami"
"tani suni"
"poftim?
"eeeeeeee, tani suuuniiiii"

la inceput am zis ca nu inteleg eu. si nu am dat nici o importanta. dar tani suni a aparut in viata noastra atat de des ca nu l-am mai putut ignora. il rostesti cand esti suparata sau dimpotriva, vesela, pe un ton trist sau zglobiu, cand facem baita sau prin parc, soptit sau in gura mare. mai acum cateva zile ne-am intalnit pe strada cu un baietel cam de varsta ta- v-ati oprit, v-ati zambit si tu i-ai spius "tani suni"- el s-a luminat la fata si ti-a raspuns "tani suni". niciodata nu il pui intr-o propozitie, sa imi dau seama din context ce ar putea insemna. daca te intreb ce e aia "tani suni" zambesti ghidus si imi raspunzi "eee, tani suni, mami". o fi vreun prieten imaginar, o jucarie, o stare de spirit... o fi secretul universal al lumii despre care se spune ca il detin copii mici si il uita cand cresc?

am intrebat si eu in dreapta si-n stanga- nimeni nu stie nimic. asa ca am apelat la dl google. rezultatele: "tani henen suni ji"- un cantec indian si "suni tani"- un scriitor japonez. am incercat pe net traduceri din hindi- nu mi s-a returnat nimic. misterul ramane total.

p..s. de cateva zile a aparut si un derivat- tana suna. o fi femininul, pluralul, forma articulata sau....???

dusa-i vara...

2009-09-03T23:00:00.006+03:00

a trecut vara... vara noastra. a fost frumos si vesel si interesant si tumultos si obositor. am fost noi doua. regulile verii au fost simple, impuse evident de tine: "nu luclaaa!"- daca ma apropiam de laptop; "nu fuma"- de cum vedeai pachetul de tigari prin preajma; "nu volbi"/ "nu suna"- daca suna telefonul sau daca ma apropiam eu de el; "nu plange"- atunci cand m-am simtit prea coplesita si am uitat ca sunt fericita. in schimb am avut voie sa fac castele de nisip, sa ma dau cu tine pe topogan, sa fac baloane, sa alerg, sa tip in timp ce alerg, sa merg desculta pe nisipul fierbinte, sa ma joc cu papusi, sa desenez. am avut voie, pentru 2 luni, sa fiu copil. atunci cand am luat decizia sa stau peste vara cu tine acasa, mi-am spus ca o fac pentru tine. acum, la final, imi dau seama cat am castigat eu!

tu nu stiu cat ai castigat in vara asta... ai invatat, evident, multe: sa vorbesti in propozitii, culorile, mici poezioare, sa canti la multi ani, sa te urci invers pe topogan, literele a,b,c si q si cate si mai cate. dar astea le-ai fi invatat oricum, nu? probabil cadoul pentru tine a fost o mama calma si intelegatoare si zambitoare. pentru ca de multe ori, inainte de aceasta vara, nu am fost asa. sub presiunea sarcinilor de la job faptul ca ai varsat cana cu suc de portocale pe canapea sau ca ai desenat pe mobila deveneau tragedii. nu te-am batut niciodata- Doamne fereste!- si nu am tipat la tine, dar nici nu am apreciat "ulsuletul" desenat pe parchet sau pisica de plastilina... pentru ca- nu-i asa?- trebuia sa curat dupa tine zecile de bilute mici si colorate care se lipeau de parchet si intrau in covoare. cand eu eram atat de obosita! linistita si lipsita de alte griji mi-am dat seama ca atata vreme cat esti sanatoasa si voioasa, altceva nu mai conteaza. si incet-incet m-am trezit gandindu-ma cu bucurie ca uite, am motiv sa schimb canapeaua si cea noua va fi mult mai chic. si m-am inseninat si am invatat sa te laud pentru realizarile tale, in timp ce iti explicam calm ca mai bine desenezi pe foile astea mari si roz decat pe usa. si radeam amandoua cand te uitai ghidus spre mine si spuneai "maia nu deseneaza pe usa" in timp ce trageai o liniuta mica-mica, asa... de pofta doar.

am realizat, vara asta, ca tu esti marele succes al vietii mele. si asa va fi mereu de-acum incolo. promit sa lucrez mai putin si sa stau cu tine mai mult, promit sa fii mereu prioritatea mea nr. 1 si mai promit ca am sa iti fac "o sulioala" sau "un flatiol", asa cum iti doresti.

noi doua si-o vara

2009-06-30T21:53:00.004+03:00

de atatea ori am zis in ultimul an ca regret ca nu mi-am petrecut mai mult timp cu tine, de atatea ori m-am trezit gandindu-ma ce stupida sunt ca nu am stat acasa cei doi ani legali, ca Dumnezeu m-a auzit si mi-a facut un cadou: de maine, 1 iulie, sunt mamica fulltime. fara job, fara obligatii. doar a ta. e adevarat, mai am ceva colaborari, dar astea se rezolva, ca si pana acum, in timpul somnicului tau.

de maine o sa batem parcurile impreuna, o sa iesim la shopping, o sa ne trezim dimineata in doi (- doua), o sa adormim impreuna la pranz si o sa ne pupacim si alintam cat e ziua de lunga. si cate si mai cate nu o sa facem noi doua. vara e a noastra. sa inceapa distractia!

p.s. si daca totul va fi bine si vom fi sanatosi si nu se va abate asupra noastra vreo nenorocire, promit ca voi sta mult timp in preajma ta... atat cat o sa ma vrei tu langa tine. fara ore suplimentare, fara rapoarte facute tarziu in noapte, fara telefoane in timp ce ne jucam in nisip.

vreau sa-mi mai ramai...

2009-06-29T10:39:00.003+03:00

a trecut o luna de cand nu am mai scris. o luna, un concediu la mare, doi ani impliniti. da, ai deja doi anisori si as vrea sa strig "stop!". acum doi ani pe vremea asta ma rugam sa cresti putin, sa nu-i mai fie frica lui tati sa te tina in brate, sa mergi, sa imi spui ce te doare. acum ai 80 si putin de centimetri, cam 11 kg, alergi non-stop si cand nu iti convine ceva imi spui "m-am supalat!" si imi intorci spatele. spui despre tine ca esti "pliti garl" si raspunzi "thank iu" oricui iti ofera ceva- deh, tarele unui concediu petrecut in strainatate. vorbesti orice, te dezbraci singura si cu ceva mai mult chin te si imbraci, mananci singura. stop joc! e de-ajuns, mai vreau sa te am asa. micuta, delicata, incapatanata, pe jumatate dependenta de mine. nu mai vreau sa cresti pentru ca stiu ca, inevitabil, candva iti vei lua zborul. stiu, mai e pana atunci, dar asa cum cei doi ani au zburat, mi-e teama sa nu ma trezesc intr-o buna zi ca ma anunti ca devii mamica. vreau sa-mi mai ramai, sa iti mai simt noaptea respiratia langa mine si sa iti simt piciorusul mic pe burta mea, sa ma mai iei de gat si sa-mi spui smechereste "te ubec, mami", sa te aud spunandu-mi "mami, ajuta-ma" si sa te vad prin parc cum ne cauti cu privirea si strigi "mami- tati, mami-tatiiii". vreau sa-ti pastrez zambetul, veselia, puritatea. sa fii minunea mea pentru totdeauna.

oof!

2009-05-27T11:52:00.003+03:00

trebuia sa trecem si prin asta... ma pregatisem de multa vreme, ma asteptam- de fapt stiam sigur ca se va intampla candva, facusem 1000 de scenarii, eram sigura ca o sa fac fata cu succes si acum, cand s-a intamplat... m-am pierdut toata! ba ieri chiar am plans.

dar sa incep cu inceputul. vineri cand te-ai trezit erai cam calduta. vreo maseluta mi-am spus, tinand cont de faptul ca ai si foarte multe balute. am trecut repede pe nurofen si febra a trecut... pana vineri noaptea cand a revenit in forta... pe la 2-3 dimineata frigeai toata. repede nurofen si sosete cu otet in picioare. si a trecut iar. si, evident, a si venit iar. dupa somnul de pranz de sambata am avut un soc: 39.5. supozitor si sosete cu otet iar, repede imbracata si ... la spital! pana am ajuns acolo aveai temperatura 36.8. perfecta. si erai atat de zglobie ca ai alergat prin toata curtea spitalului si prin sala de asteptare de se uita lumea ciudat la mine, intrebandu-se de ce te-am adus la urgente. la un moment dat ne-a strigat si am intrat la "dotor". ai plans de mama focului cand te-am dezbracat "ochita meaaaaa. mami, imbaca-ma, a pa'c". te-ai linistit cand ti-am dat sa iti tii rochita in mana. consultul a durat 5 minute, cele mai grele din viata mea de pana acum. te-a ascultat la plamani- totul in regula. s-a uitat in gat- puroi! si verdictul a venit dur: antibiotic. fara negocieri, fara compromisuri... daca trebuie, trebuie! m-am consolat pana la urma cu ideea. asta doar pana cand...

... am ajuns acasa, cu antibioticul in geanta, l-am scos tacticos, am tras 3.5 ml in siringa si... a inceput show-ul. ai urlat, te-ai tavalit putin pe jos, ai fugit prin casa, ti-ai tinut manuntele la gura. "nu, mami. nu. nu." pana la urma l-ai luat. ieri insa... alta problema. te-ai umplut de niste bubite mici mici, rosii, pe burtica si pe spate. pareau a fi spuzeala insa... iar la spital. de data asta nici mie nu imi mai tremurau picioarele, nici tu nu te mai uitai ciudat prinprejur. dr s-a uitat lung, a mai chemat o doctora, te-au verificat de ganglioni, au pipait bubitele, au pus 100 de intrebari, apoi au pus verdictul: exantem viral. sau alergie. exclus vreo boala de-a copilariei. cum adica "sau"????? si m-a pufnit plansul. mi s-a explicat frumos ca se pot confunda, dar ca nici una nu este grava. aerius 2.5 ml timp de 5 zile si daca nu trec bubitele trebuie sa mergem la matei bals. sau victor babes, nici ele nu stiau.

am ajuns acasa si am luat la puricat internetul. pare a fi exantem viral, intr-adevar. fuga la farmacie- apa stelatopia. apoi dus, tamponat cu apa... si dimineata bubitele erau pe jumatate trecute. asa sa ne-ajute dumnezeu!

mi-am promis ca nu mai merg niciodata la vreun spital de stat. maine mergem la o clinica particulara sa vedem ce si cum.

of, of, dragi copii... numai mama sa nu fii! ba sa fii, dar sa ai mereu copiii sanatosi :P.

lumea prin ochi de copil

2009-05-20T12:14:00.004+03:00

pentru ca in ultima vreme ti-ai dat drumul foarte mult la vorba, evident ca au inceput sa apara si primele "perlute"... probabil ca de-acum ne vei incanta mereu cu "viziunile" tale.

aseara, tu eu si tati in pat, citeam o cartulie cu animale salbatice. de fapt nu prea citeam, comentai tu pozele. la unul dintre animale te-ai minunat "mami, coadaaaa. unga". tati, testandu-te: "si coada ta unde e , mariuca?" "nu eeeee, maia nu coada". pe cand mustaceam noi fericiti ca avem o fetita asa desteapta ne-ai dat si replica finala: "maia, mica, nu coada. ma'e coada." nu mami, nu ai coada pentru ca oamenii nu au coada. sa stii ca nu o sa-ti cresca atunci cand te faci mare :).

tot in pat, toti trei. tu te chinuiai sa ajungi la sticla ta cu apa. pentru ca nu ajungeai, ne-ai cerut ajutorul "anuta-ma, anuta-ma!" tati, incercand sa te moralizeze ca ai uitat cuvantul magic "mariuca, cum se spune cand rogi pe cineva sa te ajute cu ceva?" tu, senina: "anutooooooooor!" raspunsul corect era "goc mos".

shopping ratat

2009-05-18T11:09:00.003+03:00

week-endul a inceput frumos: "mami, gata!" si m-ai pupat pe ambii obraji, m-ai luat de gat si mi-ai spus "te bec". ce poate fi mai frumos, ce mi-as fi putut dori mai mult? nimic nu anunta furtuna ce avea sa se declanseze... si potopul de dorinte pe care aveam sa mi le pun la sfarsitul zilei.

pentru ca era foarte innorat afara si ma temeam de o ploaie te-am invitat la... mall. sa vezi si tu cum e la shopping :). ai fost foarte incantata, mai ales ca ti-am povestit ca mergem cu tramvaiul. pe drum ai fost cuminte ca un ingeras, m-ai tinut de mana tot drumul, ai admirat pomii "vezi" si masinile "cololate". tramvaiul ti-a placut mult, nu mai conteneai exclamand "ute mami!" la scaune, cabina vatmanului, compostorul de bilete. am ajuns si la mall, prea repede dupa tine, cele doua statii cu tramvaiul nu au fost suficiente pentru asa o descoperire. am intrat in primul magazin vizat. si acolo te-ai dezlantuit: ai inceput sa fugi printre rafturi, apucai tot ce te tenta, te ascundeai dupa haine si ma strigai razand de dupa ele. nu am reusit sa te tentez cu absolut nimic. am plecat pe graba, apucand sa insfac o pereche de blugi de vara pentru tine. la casa, evident, ai mai fugit de vreo doua ori, pana m-am hotarat sa te iau in brate. tu trasesei semnalul de alarma care pentru mine trebuia sa insemne "repede afara din magazin", numai ca eu, in optimismul meu, am zis sa mai incerc. si am urcat la magazinele pentru copii. acolo... alte aventuri: nu ti-au placut sandalutele pe care ti le-am cumparat, pusesei ochii - si mainile dealtfel :), pe niste pantofi sport mai mari cu vreo 4 numere decat marimea ta; ochelarii de soare ti-au placut ambele perechi probate si ai urlat ca le vrei pe amandoua; te-ai suit pe o bicicleta si, evident, ai plans ca de ce nu pleaca. asa ca am insfacat repede sandalele, o singura pereche de ochelari si am plecat degraba spre casa. ghinionul meu ca drumul trecea pe langa locul de joaca pentru copii. unde ai plans iar de mama focului ca nu te poti juca cu "pupiii"- caci doamna de acolo a zis ca nici un copil sub trei ani nu are voie. ti-am promis ca o sa venim pe tura colegei si ea o sa ne lase, asa cum a facut-o de mai multe ori.

am ajuns acasa dupa cateva ore, tu vesela caci uitasei ce te deranajse si in plus mersesei iar cu tramvaiul, eu obosita ca dupa o lupta grea... si cu dorinta de a merge totusi la cumparaturi si rugandu-l pe Dumnezeu sa imi dea multa rabdare.

un an... ap'oape doi!

2009-05-13T09:25:00.002+03:00

ai invatat devreme sa raspunzi cati ani ai... la inceput spuneai "unu" dupa care ai trecut la "un an". cand ai sarit de un an si noua luni, ne-am gandit noi ca ar fi bine sa te invatam sa spui "doi ani". nu a fost chip! tipai ca din gura de sarpe ca tu ai "un an", suparandu-te ingrozitor pe oricine indraznea sa te contrazica. si te-am lasat in pace... acum, din senin, ai inceput sa spui singura ca ai "doi ani". si completezi sugubat "ap'oape".

si pentru ca tot se apropie momentul "2 ani", uite si o radiografie a vietii tale de puiut de ap'oape 2 ani:

* esti cea mai vesela fetita din lume- zambesti tot timpul, nu plangi decat rar si atunci pret de 1 minut;
* iti place sa alergi si in general sa te misti- nu stai locului decat cand dormi; mai nou te intinzi pe jos si faci "matica"- gimnastica;
* vorbesti mult- spui o gramada de cuvinte, in principiu ne comunici tot ce vrei, chiar daca noi nu te intelegem intotdeauna;
* iubesti copiii- cea mai mare fericire a ta e sa mergem in parc, "a popiii";
* ai invatat sa ne dai "ordine"- "anuta-ma" - ajuta-ma; "'idica-ma"- ridica-ma; "atenta"- atentie, atunci cand nu te ascultam ce spui; "asa-ma"- lasa-ma; "da-te", "nino"- vino;
* ai invatat toate formulele de politete- neata, buna, goc- te rog, misi- merci si chiar daca uneori uiti sa le spui, in principiu nu e nevoie sa te avertizam;
* stii ca daca ne dai un pupic obtii tot ce iti doresti;
* iti plac cartile, sa te joci cu lego si papusi, sa desenezi;
* recunosti literele a, b, c si Q :) ; nu vrei sa numeri, nici macar 1-2-3; cunosti culorile si animalele salbatice si domestice;
* esti extrem de fandosita la mancare;
* ai 11 kg si doar 78 de cm;
* de cateva zile, de cate ori te imbracam in fusta/ rochie, dar uneori si cand esti in pijama, declari ca esti "sesi";

mimica, mami

2009-04-29T14:21:00.002+03:00

cunosti toate animalele domestice si salbatice. din carti. le recunosti prin poze, le imiti cum fac si spui ca leul e prieten cu pisica. asa cum e "tei" cu tine. dar in afara de caini si pisici nu ai vazut alte animale. pana sambata trecuta cand am fost la tati la tara. si ai vazut acolo cocosul care face "cucuigu", gaina "cocodac" si gastele care fac "ga-ga". totul bine si frumos. te-ai dus, le-ai admirat, ai incantat audienta cu cunostintele tale. pana cand "s-a facut" putin o gasca la tine. ai inceput sa alergi speriata si sa tipi "mimica, mami".

"pai daca nu iti fac nimic de ce mai fugi, mami?"
"fica"
"de ce ti-e frica?"
"gaca"
"pai ce iti face gasca?"
"mimica, mami! maia mae, gaca mica"

a ramas un mister de ce fugi daca stiai ca gasca nu iti face nimic...

de paste...

2009-04-22T09:07:00.002+03:00

... sau ce intelege o pice de 1 an si 10 luni, "apoape doi", ca inseamna pastele:

* de paste se intampla ceva cu lumanarile, stau aprinse, dar copiii nu au voie sa puna mana- "umina, uf uf, maia nu. mami, tati"
* de paste vine iepurasul care aduce cadouri copiilor- nu au contat pantofiorii albi si frumosi, nici jucariile- ouale si iepurasii de ciocolata (alba) sa traiasca- "ou caco"
* de paste ouale nu mai sunt albe, asa cum sunt ele de obicei, ci colorate. si se sparg, insotite de o oarecare urare care merita ignorata si inlocuita cu una proprie "coc-coc". metoda de ciocnire- se ia un ou intr-o mana si un ou in cealalta, se tipa cat mai tare "maia coc" si se izbesc de multe ori, unul de altul, pana se sparg amandoua.

si pentru ca sarbatoarea am petrecut-o la "unchiu" la curte, unde te-ai zbenguit in voie, evident ca iti doresti ca in fiecare zi sa fie paste- "mami pat(s)te, a cute, a ghimi".

de 300 de ori sus-jos

2009-04-10T15:23:00.000+03:00

nu stiu alti copii cum sunt, sau cum fac, dar la noi se intampla cam asa…

mergem in parculetul cel mai aproape de casa. de fapt, un loc de joaca amenajat printre blocuri, cu nisip si un multi-topogan, ca sa spun asa. pentru copii intre 3 si 10 ani. tu ai “apoape doi”, dar conteaza curajul, nu varsta J. La inceput esti linsitita, chiar putin sfioasa. asta pana ajungi prima data sus. fugi ca disperata sa alegi una din cele 6 posibilitati de coborare.

“mamii, cobol. aco’o, mami.”

si in numai o secunda te pozitionezi si aluneci… uneori cazi in nisip; alteori nu cazi, dar te tavalesti singura putin. cand esti prea exaltata, de obicei dupa prima jumatate de ora, fiecare coborare este insotita, spre disperarea mea, de un pumn de nisip pe care il iei in pumni si ti-l pui in cap.

“pipu mami, pipuuu.”

si o iei la fuga strigand “u’c” si “’cara” si “maia sus”. de cele mai multe ori chiui de bucurie. si esti iar sus. si totul se repeta iar si iar si iar si iar…

stii cam de cate ori se repeta scena asta? de vreo 300 de ori in cele 2 ore pe care le stam afara, pana se lasa intunericul. dar macar seara atipesti in timp ce te spal si schimb si adormi de-a binelea, fara sa mai carcotesti, in timp ce iti bei lapticul cu cereale.

primul "te iubesc"

2009-04-08T07:51:00.002+03:00

stateam pe pat, ma uitam la stiri. tu construiai o casuta din lego. ai venit tiptil langa mine, te-ai miaunit putin- miauneala = pisiceala = imbratisari si pupiceli in timp ce facem ca pisicutele, miau- miau, apoi ai facut cel mai dragut lucru care mi-a fost dat sa-l traiesc vreodata: m-ai luat cu manutele de gat, m-ai pupat si mi-ai spus "te bec, mami". "si eu te iubesc mult de tot, mariucule". ti-ai pus capul pe umarul meu si mi-ai mai dat un pupic.

... si ai fugit iar la jocurile tale. eu, evident, cateva minute nu am mai fost in stare sa articulez vreun cuvant. oare de unde stii tu ce inseamna "te iubesc"? si oare ce semnificatie are pentru tine? e adevarat ca eu iti spun des ca te iubesc, e adevarat ca ne miaunim si pupacim de 15 ori pe zi, e adevarat ca ne auzi pe mine si pe tati spunandu-ne te iubesc. dar cu toate astea nu ma asteptam sa mi-o spui atat de repede si atat de frumos. nu stiu ce a insemnat pentru tine, dar mie mi-ai inseninat ziua, saptamana, anul si toata viata de acum incolo. si clar urmatoarele 100 de boacane sunt iertate inca dinainte sa se intample :).

te iubesc, mariuca.

ba'etii

2009-04-02T10:28:00.002+03:00

de-abia intrasem pe usa cand ai aparut vesela ca de obicei:

"mami, foicele." si ma trageai de manuta spre sufragerie, unde am gasit in vaza 3 ramurele cu floricele galbene.
"ce frumoase sunt, maria. mi-ai cules floricele?"
"nu, maia foicele."
"tu le-ai primit? de la cine?"
'ba'etii!"
"care baieti mami?"
"teeei, lali, nutu."

opaaaa. ai primit flori de la baieti. asa repede? sambata, in parc, ai primit cadou o papusica de la un baietel de-o schioapa care si-a rugat peltic mama "mami, te log, pot sa-i dau papusa lu' malia?" era o papusa micuta, primita ca surpriza intr-o punga de pufuleti. dar gestul conteaza, nu? de la doamna viorica aflu ca matei ( zis "tei") se cearta cu toti baietii din parc ca tu esti prietena lui si nimeni nu are voie sa se joace cu tine. in afara de el, evident. mai incearca stefanut (zis "nutu") sa se apropie de tine cateodata, dar matei castiga intotdeauna pentru ca il apara fratele lui mai mare, vali (zis "lali").

si iar ma gandesc, ca de altfel de multe ori in ultimii doi ani, ca voi copiii aveti lumea voastra in care traiti la fel ca noi, oamenii mari. numai ca mult mai frumos si mai curat.

tati se temea ca pe la 15 ani o sa i te fure vreun fat-frumos, dar se pare ca trebuie sa fie in garda mult mai devreme. oare ce urmeaza?

in loc de buna dimineata

2009-03-31T16:50:00.003+03:00

"mamiiiii... mamiiiiii... soa'e... pac, mami, pac."
"mariuca, e dimineata, nu putem merge in parc acum. mai dormi putin."
"soa'e mami. hai!"
"da, e soare."

cam asa ne trezim noi dimineata. in week-end-uri, pentru ca in timpul saptamanii inca dormi cand mami pleaca la serviciu. si vreau- nu vreau, la ora 8 ma ridic din pat si te duc la geam sa vezi soarele. daca e, atunci cand e.

"uite mami, ploua. azi nu e soare"
"pouaaaa. soa'e mami." ... si arati demonstrativ cu manuta.

si cand imi zambesti vad si eu soarele, chiar daca tuna si fulgera si cerul e negru. imi doresc ca pe strada ta sa fie in fiecare dimineata soare :). asa, ca acum.

o fetita cu codite

2009-03-31T11:26:00.006+03:00

in sfarsit, avem par de codite! nu chiar asa cum ar trebui, dar cat de cat acolo, ies doua codite zburlite :)

mama... de profesie

2009-03-25T10:40:00.004+02:00

vreau sa ma reorientez profesional, sa ma fac mama. sunt deja mama, de 1 an si 9 luni si 14 zile... plus inca 9 luni fara 4 zile inainte. insa sunt o mama care, de cand aveai 7 luni, s-a intors la serviciu. nici nu vreau sa calculez, in procente, cat la suta sunt mama ta si cat sunt ... altele. in ultima vreme simt acut nevoia sa fiu mama ta si atat! sa-mi petrec cu tine fiecare clipa din zi, sa fiu singura care iti da sa mananci, te spala, te imbraca, te adoarme si iti spune povesti. sa-ti aud prima cuvintele, sa-ti simt dorintele, sa-ti veghez fiecare somn si sa te imbratisez la fiecare sfert de ora. nu imi mai e suficient faptul ca ma gandesc mereu la tine, ca stiu zilnic cand pleci in parc si cand te intorci, ce mananci si cand adormi, ca fug in fiecare zi spre casa cu dorinta cu dorinta de a fi acolo cand te trezesti dupa somnul de pranz, ca iti cumpar jucarii multe si hainute frumoase, ca fiecare clipa cand nu sunt la serviciu sunt cu tine. mi-as dori ca singura mea ocupatie sa fie aceea de a fi mama ta. si in fisa postului sa scrie ca trebuie sa te cresc frumos si daca gresesc sa ma certe cerul, soarele, florile, Dumnezeu. sau sa ma certi tu, fluturandu-ti manuta in aer si soptind usor "nu, nu!"

iarta-ma, mariuca, pentru ca nu sunt in stare sa ma rup de tot si sa fiu numai mama ta!

p.s. sper sa citesti post-ul asta cand vei fi destul de mica - astfel incat sa simti iubirea ce ti-o port sau destul de mare - sa intelegi ce vreau sa spun si sa nu ma "acuzi" de mediocritate...

comunicare...

2009-03-17T14:50:00.003+02:00

a trecut timpul si nici nu stiu cand am inceput sa ne intelegem asa bine... poate ca tu m-ai inteles dintotdeauna, dar eu una am avut de multe ori frustrari ca nu pricepeam ce iti doresti.

la inceput era plansul. nu iti convenea ceva, bagai un chiot ascutit sau din contra, un hohot serios de plans. era un prim semn ca ceva nu e in regula. in momentul acela se declansa, instant, "nebunia": e cam cald, oare te-am imbracat prea gros? sau prea subtire? ai febra? poate te doare burtica? ti-o fi foame? sau ai mancat prea mult? putin ceai, apa? daca te doare ceva? oare ti-o fi dor de tati? te-oi fi lovit cat m-am dus eu la bucatarie? daca e ceva grav? nici nu-ti imaginezi cate intrebari se pot invarti in capul unei proaspete mame in 5 secunde. uneori ma ajuta instinctul, alteori... mare noroc ca intotdeauna te-ai linistit dupa primul minut de tinut in brate, leganat, cantat. ai mai crescut si ai inceput cu "aaa" si "eee", care la fel, uneori, ramaneau un mister. apoi ai invatat sa arati cu manuta ce vrei si am inceput sa ma mai relaxez...

acum vorbesti. mult. si chiar daca nu iti inteleg chiar toate vorbele din prima, dupa 2-3 repetari- uneori cu variatiuni si 5 batai cu piciorusul in podea reusesti sa ma conectezi la toate dorintele tale. esti asa haioasa cand, grabita sa obtii ceea ce vrei, incepi o tirada de vreo 2 minute din care, evident, nimeni nu reuseste sa inteleaga nimic. zilele trecute te-ai suparat chiar rau pe mine. ai venit intr-o fuga din dormitor tipand "banane!" m-am executat, m-am dus la bucatarie si am luat o banana, incantata ca ceri si tu ceva de mancare. "nuuuuuuu! banane!" "uite, mami, banana" ai luat banana si ai aruncat-o... "mami, banane.. maia... aaaa... fu fu... aaa... maia bananeeeeeeee... pac, pac, tati... colo" "........" m-ai luat de mana si m-ai dus in dormitor. m-am luminat brusc cand am vazut ce imi arati cu degetelul: vroiai sa faci baloane cu iribalul, sufland "fu, fu", asa cum a facut tati in parc :).

cele mai frumoase momente sunt cele de dialog. stii sa spui cum te cheama, cati ani ai, cu cine ai fost in parc si cu ce copii te-ai jucat, uneori chiar si ce ai mancat peste zi. uneori mai incurci raspunsurile. aseara te-am intrebat cat ma iubesti si in loc sa spui "mut' sau "tae", cum imi spui de obicei, mi-ai raspuns "2 ani" :). bun si-asa. la restul intrebarilor raspunzi invariabil cu "colo"- care inseamna acolo sau, dupa caz, dincolo; "aia"- aceea si "asa"- asa. "cum te-ai jucat mami cu copiii" "asa!"

povestea unei zile

2009-03-12T10:17:00.003+02:00

tu, mami si tati pe canapea in sufragerie, ora 9 seara...
tati: "ce ai facut azi tati?"
tu: "bineee"
mami: "ai fost afara?"
tu: "daa, dio"
mami: "si cu cine te-ai jucat afara?"
tu: "piii"
tati: "care copii?"
tu: "bibi, tei, lali"
tati: "si ati fost cuminti, v-ati jucat frumos?"
tu: "bibi 'ea"
mami: "ce-a facut?"
tu: "pip cap"
tati: "ahaaaaa"
tati:"si ce ai mai facut?"
tu: "lali u'ghii"
tati: "cine e lali?"
tu: "lali, lali. lali u'gii tei. nas ma'e"
mami: "si? altceva...?"
tu: "apa, apa, apa"
mami: "ti-e sete, mariuca?"
tu: "nu! apa, apa... nenea... apa..."
tati: "un nene te-a stropit cu apa?"
tu: "nenea, apa"
mami "ce ai papat azi?"
tu: "cioba. naniiiiiii. maia tinteee"

ati inteles ce a facut mariuca in ziua cu pricina? :) daca nu, iata traducerea: a fost afara cu dio- adica d-na VIOrica- bona, s-a jucat cu copiii- cu bibi, matei si lali. bibi a fost rea si le-a pus nisip in cap (bine, le-a pus acum vreo doua luni nisip in cap, dar ea de-atunci ne tot povesteste). lalii avea unghii si nas mare. dupa care a papat ciorbita si a facut nani, deci e cuminte :). marturisesc ca nu am inteles cine e lali si nici faza cu nenea si cu apa, dar ne-a lamurit a doua zi d-na Viorica: lali este vali, fratele lui matei care avea unghii si nas de vrajitoare si i-a dat 2 unghii si lui matei; iar nenea cu apa nu era vreun sofer indisciplinat care i-a stropit, asa cum credeam noi, ci era popa care de boboteaza le-a dat o sticla cu aghiasma.

mami, loleeeeee

2009-03-11T11:51:00.002+02:00

ieri cand am ajuns acasa m-ai intampinat mai vesela ca oricand, tragandu-ma de mana si zicand intr-una "mami, lole". te-am pupacit, te-am intrebat ca de obicei ce faci si cum ti-a fost ziua, tu nimic... "mami, lole. mamiiiiiii, loleeeeeeee", vizibil iritata de faptul ca ignor tema propusa de tine.
"ce vrei mami?
"lole"
"ce inseamna lole"
"mami, loleeee"
"nu stie mama ce-i ceri, mariuca. ce sunt alea lole?"
ai fugit in camera si te-ai intors peste 1 minut cu o brosura de peezentare de la un hipermarket. ai dat paginile grabita si ai pus degetelul: "lole!" vai, cum de nu mi-am dat seama? lolele sunt de fapt role. dar de unde sa fi stiut eu ca tu stii ce-s alea role si ca ti-au facut cu ochiul in timp ce rasfoiai brosura?
"mami, tu esti cam micuta acum, dar cand te faci mare, pe la 3 ani asa, iti cumpara mama role"
"nuuuuu, maia mare, lole"
intre timp nici nu stiai ce sa faci mai repede: ridicai manutele in sus ca sa-mi demonstrezi ca esti mare si bataiai usor din picioare aratandu-mi, de parca eu nu as fi stiut, unde se pun rolele. role, role... am inteles ideea... dar stau si ma intreb... oare exista role masura 20-21? de obicei un copil care poarta atat la picior are vreun an si putin si de-abia incepe sa mearga... oricum, o sa studiez problema prin magazine, poate chiar gasim "lole" potrivite, ma gandesc ca nu oi fi tu cea mai mignona fetita din lume.

delicata lu' mama

2009-03-03T10:48:00.003+02:00

intotdeauna, inca dinainte sa te nasti, m-am gandit la tine ca la o fetita delicata, sensibila, cu maniere de fetita de pension, genul acela de copil care nu vorbeste neintrebat si care manaca frumos cu furculita si cutitul fara sa se murdareasca vreodata. nu stiu sigur daca imi doream sa fii asa, pur si simplu asa mi te imaginam. acum, la 1 an si aproape 9 luni, imi dau seama ca nu vei fi niciodata asa, pentru ca...:
* te asezi in pozitie de mers de-abusilea si scuipi pe parchet;
* mananci covrigeii din castronul tau direct cu gura;
* daca te murdaresti pe manute te stergi pe bluza lui mami sau a lui tati, niciodata pe babetica sau pe servetelele care ti se ofera;
* soldateii cu unt preferi, inainte sa ii mananci, ii pui pe burta lui tati sau, dupa caz, pe masa, de unde ii iei direct cu gurita;
* pe la varsta de 1 an si vreo 3 luni ai mancat un pufulete gasit in nisip- ma rog, doar jumatate pana am reusit sa bagam noi mana in gura sa scoatem ce mai ramasese;
* daca vrei sa ne spui ceva si nu suntem atenti la tine ridici imediat tonul si bati din picior;
ma intreb de unde asemenea maniere "alese"... nu suntem noi oamenii/ parintii perfecti, dar pe cuvant ca nu la noi ai vazut asa ceva: nu scuipam prin casa :D, folosim intotdeauna servetele sau servete de bucatarie, mancam civilizat folosind tacamurile. ma intreb la ce sa ne mai asteptam in viitor... ?

body painting sau cum ne mai distram de dimineata

2009-02-16T11:46:00.002+02:00

dimineata normala a unei zile din cursul saptamanii. ca de obicei, pe la 5 dimineata ai aterizat cu noi in pat, continuand sa dormi linistita numai dupa ce te-ai asigurat ca ai o suzi in gura, una in mana si cu manuta libera o tii pe mami de mana. pe la 7 imi suna ceasul, ma dau jos usor din pat, sperand sa nu te trezesti, sa apuc si eu macar un dus sa fac pana la inceperea ritualului cu schimbat scutec- spalat- facut lapte- papat lapte. marai usor dar totusi te opresti. ascult pe la usa... e ok, nu se aude nici un zgomot, ai adormit la loc. fac dusul- 15 minute. imi fac o ciocolata cu lapte si fumez o tigara- alte 20 de minute. ascult la usa- liniste. ma mai uit putin la televizor, mai savurez o tigara in liniste- uite ca s-a facut ceasul 8 si tu inca dormi. surprinzator! mai ascult putin la usa- clar azi esti mai somnoroasa decat de obicei, nu se aude nici un zgomot. se face 8.15, se ingroasa gluma, trebuie sa-l trezesc pe tati sa se pregateasca si el de plecat la serviciu. ma gandesc cu speranta ca poate tu nu te trezesti si pentru prima oara dupa multe luni o sa reusesc sa beau cu tati o cafea si sa fumam o tigara IMPREUNA! wow, ce frumos ar fi. deschid incet-incet usa si speranta mea zboara. tu stai in fundulet si mesteresti ceva, nu imi dau inca seama ce. oare de cand ai devenit asa silentioasa dimineata? oare de-acum incolo nu o sa mai dai trezirea "ma-miiiiiii, ta-tiiiiiii!" imediat ce deschizi ochii dimineata?
- ce faci mariuca? te intreb inca mirata ca ai fost asa de cuminte, in timp ce ma apropii de pat.
- schiu, schiu!
- ce scrii mami?
- tatiiiiiiiiii.
- sssst. tati doarme.
intre timp am ajuns langa pat... unde sunt intinse toate cele 24 de creioane colorate cerate. si tu intr-adevar scrii, il desenezi pe tati pe maini. parca putin si pe fata. tati insa doarme. stiam eu cand ti-am cumparat creioanele ca astea de ceara nu au cum sa te raneasca, ca sunt moi. cred ca si tati e fericit de alegerea mea.

de-acum incolo, ori de cate ori nu ai sa trezesti la ora ta, am sa am grija sa verific ce faci. si nu am sa mai sper sa beau cafeaua cu tati. si, evident, de-acum incolo, seara inainte de culcare voi avea grija sa verific sa nu fie prin preajma creioanele colorate.

ora de lectura

2009-01-27T09:32:00.005+02:00

aseara, prima mai libera de la inceputul anului, am luat la studiat o carte despre psihologia copilului, carte ce astepta de multa vreme sa-i vina randul. tu erai in grija lui tati dar, evident, ai vrut cu mami. la inceput te-ai invartit pe langa mine, ai vrut sa-mi "furi" cartea, ai topait prin pat si incercai sa imi explici ceva neinteligibil. pe langa faptul ca nu vorbesti bine, mai vorbesti si foarte repede, asa ca nu intelegeam nimic, desi din cand in cand mai articulam cate un "da, mami". te-ai dat jos din pat si ai scotocit prin cosurile cu jucarii. si te-ai intors, victorioasa, cu o carticica de-a ta in mana. ai asezat-o frumos pe perna si tu te-ai trantit pe burta, exact in aceeasi pozitie in care stateam eu. ai deschis tacticos cartea si ai inceput iar sa bombani- oare de ce, ca eu nu citeam cu voce tare? :) din cand in cand ma mai trageai de par sa ma atentionezi:
"mami, osu, beo"
"da mami, masinuta aceea e rosie si cealalta bleu. si masinuta galbena care este?"
"ataaaaaaa"
"nu mami, aia e verde. si cea galbena care este?"
"ataaaa"
"bravo mariuca!"

am lasat deoparte cartea. la ce bun, invatasem deja lectia pentru acea zi: iti place la nebunie sa ne imiti. daca vreau sa iti citesc ceva nu trebuie sa iau cartea de pe raft si sa incep sa citesc, oricum pentru tine sunt mai tentante acum cuburile sau papusile. dar pot sa imi iau eu o carte si tu vei intra imediat in joc. asa ca dupa ce am mai "exersat" putin culorile te-am insfacat si ne-am dus sa ne spalam, evident, amandoua, pe dinti.

ma gandeam mai tarziu, cand tu dormeai deja, oare peste cati ani o sa comentam amandoua cartile pe care le citim? mai e ceva pana atunci si eu sper, doar, ca le vom comenta cu cate o ciocolata calda in fata, fara ca eu sa ma prefac ca nu te aud si fara ca tu sa ma tragi de par de cate ori vrei sa ma faci atenta :).

iubire de copil...

2009-01-26T14:40:00.004+02:00

"mariuca, pe cine iubesti mai mult?"
"hmmmm, eeeee."
"pe cine iubesti tu mai mult, pe tati sau pe mami?"
"tatiiiiiiii"
"pe tusi sau pe mami?"
"tusiiiiiiii"
"pe jesse sau pe mami?"
"esiiiiiii, esiiii"

... si totusi... pe mine ma strigi cand te necajeste ceva, la mine in brate te cuibaresti cand ai nevoie de alinare, pe mine ma pupacesti cel mai mult. iubeste pe cine vrei tu, mami, dar sa nu uiti ca mami te iubeste mult si iti e alaturi oricand, orice ar fi. si sa ma pupacesti in continuare, da?

cadou de la Mos Craciun

2008-12-29T09:43:00.002+02:00

a venit mosul! pentru prima data, dupa foarte multi ani, la noi acasa a venit Mos Craciun. recunosc ca mi-a fost putin teama. ma gandeam sa nu te sperii de barba mare si alba, de gluga trasa peste ochi ca sa acopere tineretea mosului, de burta mare, de sac sau de orice altceva. dar totusi mi-am luat inima in dinti si l-am chemat la noi pe Mos Craciun. primul a sosit bradutul, pe 24 decembrie, la ora pranzului, in timp ce tu dormeai. un bradutz stufos, impodobit cu beteala rosie si globuri multe, galbene. cand te-ai trezit te-ai uitat uimita la el si ai inceput sa zambesti. "tze e?" "bradutul, mami, Mos Craciun ne-a adus un bradutz". "maaaaaaa'e, oooshu". da, e mare si are varful rosu. ai fost foarte incantata, te-ai invartit multe minute in jurul lui, analizandu-l pe toate partile. mai exclamai din cand in cand, uimita "badu, badu". ti-am explicat iar, pentru a nu-stiu-cata oara, ca urmeaza sa vina la noi mosul care iti va aduce cadouri frumoase.
"ce iti doresti mami sa-ti aduca mosul?"
"aaaaa!"
"ai fost cuminte?"
"nu! nu, nu!"
s-a inserat si a sosit si rares, un baietel cuminte care il astepta si el pe Mos Craciun. el are trei anisori si stie ce inseamna Mosul, stie sa spuna ca a fost foarte cuminte. de fapt, el il mai intalnise pe Mos si la cresa si la tati al lui la serviciu. dar tot il astepta cu nerabdare. si a sosit si Mosul... ca niste gazde bune, ne-am dus sa-l intampinam. cand l-ai vazut ai inceput sa bombani ceva pe limba ta si sa dai din manuta, ca atunci cand iti place/ vrei ceva. buuun, deci nu te sperii. nu stiu exact ce ai simtit tu, dar eu am fost foarte emotionata. Mosul a intrat in casa, s-a asezat langa bradutz si tu te-ai postat langa el, pe pat. nu prea stiai tu ce sa raspunzi la intrebarile lui, dar erai tare curioasa. i-ai dat chiar un pupic :). pentru ca erai cea mai mica, si fetita pe deasupra, ti-ai primit prima cadoul: o papusa bebe cu accesoriile de rigoare. din momentul in care ai primit-o nu te-a mai intreresat nimic decat bebe. nici celorlalte cadouri nu le-ai dat importanta, doar ii mai aruncai cate-o privire mosului care continua sa imparta cadouri. doar la sfarsit l-ai mai bagat putin in seama, i-ai dat inca un pupic si i-ai facut "pa".

tie Mos Craciun ti-a adus o papusa bebe, un carut pentru papusi, un aparat cd pentru copii cu cantecele despre animale, o hainuta foarte frumoasa (de care nu ai mai vrut sa te dezbraci), un trening, o "gaga" (gargarita) si un catelus de plus. pentru mine insa tu ai fost Mos Craciun. si mi-ai redat spiritul Craciunului, bucuria sarbatorilor, zambetul si emotia copilariei cand il asteptam si eu, cu drag, pe Mos Craciun.

tze e?

2008-12-16T12:28:00.002+02:00

stiam ca mai toti copiii au o perioada cand incep un interminabil sir de "de ce-uri". tu nu ai ajuns inca in faza asta, dar toata ziulica o tii cu "tze e?"- "ce e?" in traducere libera. de cate ori vezi ceva nou, despre care nu stii inca la ce e bun, iti iei fata de om mirat, pui degetelul pe obiectul cu pricina si cu cel mai dulce glas din lume pui intrebarea: "tze e?". daca nu primesti raspuns grabnic, intrebi intr-una, ridicand tonul: "tze e? tze e? tze eeeee?" "calculator, mami, asta e un calculator de birou. te ajuta sa socotesti, adica sa faci operatii aritmetice". "tze e?" mai intrebi inca o data, mirata. "cal-cu-la-tor". "aaaa, cacutor!" decretezi satisfacuta punand degetelul artator direct pe cacutor, mandra ca acum stii. scena se repeta de multe ori pe zi si spre surprinderea mea observ ca acest "tze e?" da roade. stii din ce in ce mai multe cuvinte si ai o tinere de minte fantastica. pana acum nu ai intrebat de doua ori "tze e?" la acelasi lucru.

un an si jumatate de copilarie

2008-12-12T23:40:00.003+02:00

a trecut deja un an si jumatate de cand ai venit prima data acasa, un gandacel mic-mic intr-o lume prea mare: camera, patutul, bouncerul, cadita, hainutele si chiar bratele noastre erau prea mari pentru cei 51 de cm si 3 kg. si acum tot mica esti, ai doar 77 de cm si cam 10 kg. dar uneori, cand spui atat de hotarat cate un "pa-ta-nu-re, ha!" si te uiti fix in ochii mei mi se pare ca esti cea mai inteleapta persoana de pe pamant, ca detii secretul intregului univers.

ai invatat multe in acest an si jumatate... acum stii sa papi, sa mergi, sa ne anunti cand iti este foame sau sete sau cand ai umplut scutecul. stii cine este mama si cine tata. cunosti toate partile corpului, toate obiectele de prin casa, animalele, culorile. stii care sunt copacii si frunzele si iarba. raspunzi oricui te intreaba ca te cheama maia si ai nunu ani. ne pupacesti si ne iubesti (adica iti pui manutele in jurul gatului nostru si capul pe umar). reusesti sa faci puzzle-uri simple din lemn. spui o gramada de cuvinte, extrem de variate tematic, de la mama-tata-apa la capacu- patofii (pantofii) - gaben (galben). cum-necum reusesti sa ne comunici tot ce simti si ce vrei, ce te supara si ce te bucura.

dar si eu am invatat multe in acest an si jumatate. am invatat sa ma bucur de clipele petrecute alaturi de tine oricate probleme as avea la serviciu si orice as avea de facut a doua zi dimineata. tu m-ai invatat sa redevin copil: sa ma joc prin covorul de frunze din parc, sa desenez, sa construiesc castele din lego si sa zambesc atunci cand ceva imi place. acum stiu ca viata e simpla, pentru ca o vad prin ochii tai limpezi. si mai stiu ca fericirea sta intr-un cuvant, intr-o privire, intr-un pupic sau intr-o pietricica.

nani, nani puisor...

2008-12-10T23:23:00.003+02:00

... asa incepe un cantec de leagan. eu nu iti cant foarte mult, in principal pentru ca nu ti-ai manifestat niciodata interesul pentru asta. doar cand erai mica-mica si nu protestai in nici un fel, niciodata, si nici nu bomabaneai pe limba ta atunci cand eu ma straduiam sa murmur duios. numai dimineata zambeai larg cand iti cantam "buna dimineata, te iubesc/ zi de zi de tine ma indragostesc". astazi vreau sa-ti povestesc despre adormirile si trezirile tale.

adormitul tau este un subiect de "intrigi", "certuri", "frustrari" si replici ironice la noi in familie. singura care reuseste sa te adoarma usor si frumos, la pranz, punandu-te in patutul tau, este bona, doamna viorica. nu stim cum reuseste, noi am incercat de nenumarate ori si zau ca nu am reusit (nu mai mentionez cat de invidiosi suntem!). cat despre mine, tati si tusi... nu oricare dintre noi te poate adormi oricand, uneori chiar ne rotim, doar-doar om avea vreunul succes. nu iti place sa dormi, cred ca din cauza ca niciodata nu termini tot ce ai de facut. mereu se mai gaseste o papusa de smotocit, un puzzle de facut, un desen de creionat, o jesse de agitat si cate si mai cate. de obicei ne propunem sa te adormim in jur de ora 10, dupa ce iti bei lapticul cu cereale de seara. esti pusa frumos in bouncer, papi laptic, dupa care o primesti pe suzi, ti se spune cat de mult te iubim, esti pupacita, ti se ureaza somnic usor si esti foarte frumos rugata (chiar implorata as putea spune) sa inchizi ochisorii. tu ii inchizi smechereste, uitandu-te printre gene la noi. si incepe "povestea": te foiesti, vorbesti, te rasucesti de pe o parte pe alta, canti, incepi sa plangi daca nu esti bagata in seama, razi in hohote, arunci suzeta. tusi se supara si te obliga sa stai culcata, iti spune cat de alintata esti si ramane insensibila la plansetele tale. adormi cam in 10 minute, dupa ce in prealabil plangi vreo doua. tati te lasa sa te rasucesti cat vrei si te leagana intr-una, de cele mai multe ori il fraieresti si cobori din bouncer si apoi din pat. nu reuseste mai niciodata sa te adoarma. eu te iau in brate si incerc sa te adorm la mine in brate leganandu-te, in timp ce tu te framanti si vrei sa cobori. in cele din urma vrei la loc in bouncer si in cele si mai din urma adormi.

trebuie sa mentionez ca in timp am incercat mai multe metode sa te adormim: in patutul tau- plangi si te ridici in picioare; cu mami si tati in pat- te cocoti pe lada de la capatul patului, te dai jos din pat si de multe ori noi adormim si ne trezim cand trantesti vreo jucarie; sa iti citim o poveste- nu ai rabdare sa asculti, smotocesti cartea sau o arunci, daca spunem povestea si nu o citim incepi sa bombani peste noi. visez la vremea cand vei adormi singurica, in patutul tau, cu noi citindu-ti o poveste.

trezitul insa e intotdeauna frumos, ne primim rasplata pentru serile agitate. spre deosebire de alti copii, nu plangi niciodata cand te trezesti, nici macar atunci cand esti singura in camera. te ridici frumos in picioare, iti iei catelusul cu care dormi in brate, arunci suzeta pe jos sa ne avetizezi si incepi sa strigi "mama, mama, mama, mamaaaaa!" de multe ori, pana esti bagata in seama. intotdeauna cand ne ridicam zambesti frumos, asa cum numai tu stii. aterizezi apoi in patul nostru unde ne pupi pe fiecare de vreo 10 ori, pui frumos capsorul pe pernele noastre, te lipesti de vreunul dintre noi, ne gadili.

esti delicioasa dimineata. si sa stii ca eu si seara cand ma superi te iubesc mult, mult de tot.

o zi "grea"

2008-12-09T22:56:00.004+02:00

mariucule, esti din ce in ce mai greu de stapanit! am zis ca nu o sa iti tolerez orice, ca nu o sa te alint, ca... si ca... azi cred ca astrele au fost cumva asezate ca nu ai stat locului nici o clipa. pe langa deja celebrele vocalize, bataile din picior tot mai apasate si "nu-nu-nuuuuu"-urile raspicate, azi ai mai facut asa:

* ai furat paharul lui tati cu suc si l-ai varsat, evident, pe parchet;
* ai terorizat-o pe jesse mai mult ca oricand si ai muscat din osul ei;
* ai rupt ochelarii lui tusi!!! - drept pentru care ti s-a interzis sa mai intri in camera ei pana vei implini 2 ani :))

dar ai adormit repede, fara prea multe proteste, asa ca esti pe jumatate iertata. noapte buna, mariuca!

mamica nr. 2

2008-12-03T11:55:00.004+02:00

imi vine des in minte, in ultima vreme, celebra schita "domnul goe" si ale lui mam'mare, mamitza si tanti mitza. la noi in schema lipseste mam'mare (despre asta am sa-ti "vorbesc" altcandva). locul ei este luat cu brio de tati- zis si tatotzu'. dar postarea asta nu este despre el ci despre tanti mitza: usi (tusi) sau nana (oana), cum ii spui tu.; mititica sau bulinutza, cum ii spunem eu si tati. nu mai stiu exact cum se comporta tanti mitza din schita lui caragiale, dar tanti mitza noastra este un amestec de "esti cel mai frumos si destept copil din lume" si "maria! esti foarte-foarte-foarte-foarte alintata!".

te-a iubit din prima clipa cand a aflat ca existi, stia precis ca vei fi fetita si ti-a cumparat primul cadou, adus de departe, din plimbarile ei, pe vremea cand aveai doar cateva saptamani si ecograful nu stia sigur daca esti fetita sau baietel: papusica strawberry si un body mic-mic si roz-roz. te-a vazut prima data la 5 minute dupa ce te-ai nascut, impreuna cu tati si a decretat ca esti cel mai frumos nou-nascut din cati au existat vreodata. ti-a pregatit cu grija camera cat noi doua eram inca in spital. a fost alaturi de tine din prima clipa in care am sosit acasa: noaptea se trezea si ea la cel mai mic scancet al tau, ziua te legana, te schimba, iti facea lapticul. ea ti-a taiat prima data unghiutele, impreuna cu mine ti-a facut prima baita si a stat cu tine atunci cand mami a plecat prima data de-acasa, fara tine (aveai 10 zile si m-am dus pana la farmacia din coltul blocului).

tanti mitza noastra este cea care iti ia apararea atunci cand eu te cert si te cearta atunci cand eu te alint excesiv. e cea vesnic nemultumita de bona, de mine, de tati, de toti cei care indraznesc sa faca altfel decat crede/ spune ea. ea stie mereu cum trebuie sa iti vorbim, ce sa iti dam sa mananci, cum e bine sa ne jucam cu tine. citeste cursuri de dezvoltare personala si urmareste sa fii "in grafic". la ea fugi de fiecare data cand cineva nu iti face pe plac si parca vad cum, peste vreo 15 ani, ai sa-i povestesti in premiera despre primul iubit.

tanti mitza este un amestec intre mami- atunci cand ma suplineste, tusi- atunci cand te alinta si nana- prietena ta. este singurul om din lume in care am incredere totala ca stie sa aibe grija de tine la fel de bine ca mine si ca te iubeste la fel de mult ca mine. pentru toate astea si pentru vara ce a trecut, pe care v-ati petrecut-o impreuna cat mami era la serviciu, iti propun sa ii acordam trofeul de "mami nr. 2".

tinuta de duminica

2008-11-23T12:04:00.005+02:00

aseara mami a avut ceva de lucru, asa ca s-a culcat spre dimineata. urma cateva ore sa stai cu tati. evident ca m-am trezit foarte repede pentru ca toata casa rasuna de glasciorul tau. "mama- mama -mama!" iata cum m-ai intampinat cand m-am trezit:

p.s. caciulita ti-ai pus-o singura, pentru ca vroiai "pa" :).

tu si tati sau pentru tati, de ziua lui

2008-11-14T09:25:00.007+02:00

tati nu a tinut mortis sa aiba copii. de fapt, vroia, dar mai tarziu. cand a aflat insa ca sunt insarcinata s-a bucurat. visa la un baietel, sa mai echilibreze putin proportiile in casa. deja se uita la masinute, avioane, nave spatiale cu care urma sa va jucati amandoi. cand a aflat ca esti fetita s-a speriat putin: nu stia aproape nimic despre papuselele barbie, ii era teama ca ai sa fii prea vorbareata si se gandea cu groaza ca nu se va descurca sa iti faca codite sau sa te imbrace cu cine-stie-ce rochita.

nu stiu cand a inceput povestea voastra de dragoste. incerc sa-mi amintesc cand l-ai privit prima data cu ochii aceia langurosi care parca se topesc in ochii lui tati... poate dintotdeauna? primul lucru care imi vine in minte este emotia de atunci cand te-ai nascut, zambetul acela din clipa in care mi-a aratat prima poza cu tine. sau cand te-a tinut prima data in brate. imi mai amintesc primul ta-ta. doamne, cat de mandru a fost! nici macar nu a contat ca spusesei cu ceva timp inainte mama, pentru el primul cuvant pe care l-ai spus a fost tata. cand erai micuta-micuta iti placea sa dormi la el pe burta sau pe umarul lui. ai crescut si tati a devenit prietenul favorit de joaca. nu stie nici acum sa imbrace papusi, dar are rabdare sa construiasca cu tine turnulete din cuburi. sau te invata sa numeri. cand vine acasa incepi sa razi si alergi prin casa de bucurie, chitaind. si il pupi pana il albesti. tata s-a transformat usor in tati.

ma uit in fiecare seara la voi si uneori imi vine sa plang de bucurie. sunt putin geloasa, recunosc: ma intreb de ce il preferi de vreme ce ajunge acasa mereu mai tarziu decat mine si iese mai putin afara cu tine. dar cu toate astea nu as renunta pentru nimic in lume la acest tablou: tu si tati. am inteles ca orice s-ar intampla vreodata povestea voastra de dragoste va merge mai departe. e ceva indestructibil.

intre vorbe si fapte

2008-10-31T11:26:00.011+02:00

mereu am fost o persoana pragmatica, pentru mine unu plus unu a facut mereu doi. si copiii alintati au fost mereu copii alintati. fara alte mentiuni sau scuze. iar copiii alintati pot fi foarte nesuferiti si asta numai din vina parintilor: ei i-au invatat asa. cam cu gandurile astea plecam eu in sarcina. si imi spuneam ca eu am sa fiu un parinte care nu are sa cedeze farmecului tau, ca nu o sa iti gasesc mereu scuze, ca nu o sa... si nu o sa...

iata cam ce gandeam eu pe atunci (recunosc, ajutata de "gura lumii", de "parintii intelepti" din jur care ma sfatuiau care mai de care):

* nu o sa te iau in brate cand plangi;

* o sa dormi numai si numai in patutul tau;

* o sa stai pe olita de la 8-9 luni;

* nu o sa primesti un lucru numai ca asa vrei tu;

* nu o sa te joci niciodata cu telefonul mamei/ al tatalui, cu castroanele din bucatarie si in general cu nici un obiect al oamenilor mari;

* nu o sa alerg cu castronelul de mancare dupa tine prin casa: vrei sa mananci bine, nu vrei sa mananci- la masa urmatoare!;

... si ai aparut in viata noastra tu: micuta- micuta, cu o fata de ingeras, cu ochii mari si parul zburlit. si ai inceput sa plangi. la primul scancet am sarit ca arsi eu, tati, tusi si, evident, jesse. te-am luat in brate si ai tacut imediat. ai adormit linistita, in brate la mami. si de atunci multe ore ti-ai petrecut, in primele saptamani- luni de viata, la mami in brate sau la tati pe burta si invers. ai crescut si ai inceput sa nu mai vrei la noi in brate. in schimb te trezeai dimineata devreme si scanceai in patutul tau- evident ca ai poposit in patul nostru, intre mami si tati. am inceput diversificarea si te-ai dovedit a fi tare sclifosita la mancare. cum sa nu papi legume? si uite-asa mesele au inceput sa dureze vreo ora. rand pe rand am renuntat la toate parerile mele de dinainte de tine. si parca au si copiii alintati farmecul lor. stii cat de haioasa esti cand furi telefonul lui mami, il pui incet la ureche si incepi sa strigi "tata"? sau cand te fugaresc prin casa sa iti iau vreun pix sau vreo factura pe care, evident, le-ai furat? iar faptul ca arunci cu lucruri cand nu-ti convine ceva, nu, nu e alint, e doar personalitatea ta puternica :). ai un an si patru luni si bati din picior cand nu iti convine ceva. dar esti sanatoasa si zglobie si zambitoare si vesnic vesela si numai asta conteaza.

nunu- doi- tei

2008-10-28T16:15:00.002+02:00

de o vreme incoace tati al tau are o obsesie: trebuie sa inveti sa numeri :). ba nu, doua: sa spui si cati ani ai. degeaba i-am explicat ca esti mult prea micuta sa faci asta, degeaba i-ai intors tu spatele incepand sa razi sau sa il pocnesti cu vreo jucarie. el stie una si buna: "unu- doi- trei. maria, cati ani ai? unu!" a repetat frazele astea de zeci, poate sute de ori. eu m-am enervat, tu l-ai ignorat. dar el a mers mai departe... unu... doi... trei... a recurs la toate metodele posibile: ti-a aratat cu degetele unu-doi-trei, a exemplificat cu cuburile chicco sau cu megablocks-urile, s-a jucat cu "sortatorul de biscuiti". dupa o saptamana au inceput sa se vada rezultatele: repeti dupa noi "nunu, doi, tei". daca te intrebam cati ani ai, ridici smechereste un degetel. noi spunem "unu", tu spui "doi" si ne arati degetele aratatoare de la fiecare manuta. daca noi spunem "doi" tu spui "tei". rar, foarte rar, raspunzi corect la intrebare. "cati ani ai, mariuca" - "nunu" si ridici degetelul. victorie!

pup!

2008-07-17T10:19:00.003+03:00

inca de cand am aflat ca sunt insarcinata ma gandeam cu emotie la fetita mea, desi pe atunci nu stiam ca vei fi fetita, doar simteam si doream. mi te imaginam bucalata- si nu, nu esti; rosie in obrajori- slava domnului, ai un roz dumnezeiesc pe "falcute"; cu ochii luminosi si "vii"- ochii tai sunt exact asa cum mi-i imaginam; cu breton si codite- bretonel ti-am facut, pentru codite mai asteptam... par; vorbareata- dupa cat de mult bombani acum pe limba ta promiti mult :P si foarte activa- o daaaa, aici Dumnezeu a fost cu adevarat darnic. atat imi imaginam despre tine. dar totusi mai e ceva... cel mai tare si cel mai tare imi doream sa fii pupacioasa. mi-am imaginat de mii de ori cum o sa vii cu buzitele tuguiate spre mine si o sa ti le lipesti de obrajii mei in timp ce imi zambesti smechereste. nu stiu daca vei fii cu adevarat pupacioasa, dar de cateva zile ai invatat sa o pupi pe mami. uraaaaaa! inutil sa iti spun ca un pupic de-al tau imi da putere sa mut si muntii din loc. ca toate problemele, mari si mici, dispar si raman candoarea cu care ma pupacesti si ochii care parca sclipesc altfel. nu-i asa ca si pentru tine e magic?

bine, trebuie sa recunosc, nu e asa cum mi-am imaginat... nu stii inca sa iti tugui buzitele si nu ma pupacesti de fiecare data cand te rog. uneori chiar imi intorci spatele si fugi de mine. dar deschizi gurita intr-un fel anume si spui soptit "pup" dupa care iti apropii fata de a mea; uneori nici nu imi atingi obrazul cu buzitele, alteori ma umpli de balute... dar ce mai conteaza? ma pupacesti si cred, dupa zambetul de pe fata ta, ca stii cat de mult inseamna asta pentru mine.

de ziua ta- prima aniversare

2008-06-11T08:56:00.000+03:00

la multi ani, iuki! sa fii sanatoasa si cuminte. si sa ramai la fel de vesela ca acum. sa-ti fie drumul lin si senin si plin de lumina. sa ai sufletul usor si sa iubesti marea, muntii, florile, cerul si iarba, oamenii, viata.

nu pot sa exprim in cuvinte tot ce iti doresc. vreau sa traiesti frumos. si mai vreau sa fiu destul de inteleapta sa iti arat cat de minunata e viata, sa fiu destul de indemanatica sa iti indrum pasii pe drumul bun, sa fiu destul de puternica sa te sustin toata viata, destul de aproape de tine sa ma simti a ta neconditionat, destul de blanda sa te inteleg mereu. as vrea sa iti pot oferi TOT. nu bani, nu haine de firma sau case si masini, ci toata dragostea din lume. vreau sa ma simti mereu aproape, sa stii atunci cand vei fi mare ca orice s-ar intampla voi fi langa tine sa te ajut. si as mai vrea... sa ma iubesti :).

m-am trezit astazi mai devreme ca niciodata. m-am uitat la ceas... "e 5.30. la ora asta, acum un an, ma pregateam sa il sun pe doctor. mi se rupsese deja apa", a fost primul gand care mi-a venit in minte. si toate emotiile acelei zile de 11 iunie 2007 m-au cuprins. si am reconstituit in minte, de multe ori, tot parcursul acelei zile, de la 4 dimineata la 17.22 cand ti-am auzit primul scancet. si am plans de bucurie, de mai multe ori chiar. apoi te-ai trezit si te-am strans tare tare in brate si te-am pupacit si ti-am spus "la multi ani, iuki" si te-ai uitat mirata la mine: "la? glu la la" si mi-ai zambit. astazi plutesc. plutesc de fericire si de emotie. nu am stiut pana azi ce simte o mama de ziua copilului ei. amintirea celei mai frumoase zi din viata mea, faptul ca esti cu noi, ca ne-ai luminat viata, ca te vad zambind dis-de-dimineata, ca ne certam seara la culcare... sunt ingredientele celei mai mari bucurii din viata mea. poate sa fie azi si ziua mea? macar putin...

de astazi inainte voi spune "la multi ani" fiecarei mame, de ziua copiilor ei.

randuri pentru maria

2008-05-02T11:04:00.000+03:00

am scris mereu... jurnale, eseuri, scrisori... ganduri insirate pe caiete frumoase sau pe foi acum de mult ingalbenite de vreme. dar niciodata nu mi-am dorit atat de mult sa scriu ca acum. vreau sa scriu pentru tine, maria, pentru ca mi-e frica sa nu uit. mi-e teama ca in valtoarea vietii am sa uit bucuria acestor 9 luni de sarcina, toate sentimentele au sa dispara, inlocuite de altele si altele noi. au trecut 25 de saptamani de cand tu maria, ai prins viata, 22 de cand am aflat ca tu cresti in mine, 18 de cand ti-am auzit pentru prima data inimioara batand, 10 de cand te-am vazut tinand un degetel in gurita. pe 8 ianuarie ai capatat un nume: maria. pe 13 ianuarie te-am simtit prima data miscandu-te, delicat si firav. dar oare cand am simtit cu adevarat miracolul care mi se intampla? cand ai inceput sa devii lumina calauzitoare a vietii mele, gandul cel dintai? iarta-ma maria, deja am inceput sa uit. imi amintesc doar ca incet, incet ai inceput sa imi umpli sufletul, mintea, trupul. orice as face ma gandesc la tine. si parca toate grijile mi-au devenit mai putin importante, problemele mai putin impovaratoare, iubirile mai putin iubiri. in schimb zambesc mai des, vorbesc mai bland, mi-e sufletul mai usor si ochii mai senini.

asta scriam, pe un forum, pe data de 1 martie 2007. a trecut de atunci mai bine de un an. un an in care tu ai venit pe lume, mi-ai zambit, ai ras in hohote, ai stat in funduletz si te-ai ridicat in picioruse, ai inceput sa faci primii pasi... un an in care, desi am trait mai mult decat in toti cei 30 de pana acum, nu am scris nimic. nici un cuvant despre tine. nu am gasit cuvintele potrivite sa-mi descriu bucuria, mandria, dragostea si tot amalgamul de sentimente care le insoteste. acum stiu ca nu am sa uit nimic niciodata. dar vreau ca atunci cand vei fi mare sa afli si tu toate astea. si daca nu vom apuca vreodata sa depanam amintiri in casuta alba din munti, pe care tatal tau ne-a promis-o, sper ca macar vei citi, candva, aceste randuri...